De ce evoluția te împiedică să devii cea mai bună versiune a ta: cum profită industria de „personal growth” de tine

Știai că așa-numita industrie de “auto-ajutorare” este estimată la 13,2 miliarde de dolari în 2022, față de 9,9 miliarde de dolari în 2016? Ce îți spune asta despre evoluția personală în aceste zile?

Ca să clarific, încă de la început, prin sintagma de industrie de auto-ajutorare: mă refer la lucrurile pe care le faci pentru tine, pentru evoluția ta. Spre exemplu, practici un sport, mergi la sală, joci jocuri video, asculți muzică, citești o carte, asculți un podcast, practici yoga, plătești cursurile unui life coach, faci terapie cu un psiholog etc. Pentru majoritatea, plătești.

Câteva observații. În primul rând, auto-ajutorarea a devenit o parte a peisajului nostru cultural. În al doilea rând, industria încearcă să își îndeplinească promisiunile de pace interioară, iluminare, sănătate, bunăstare, fericire, succes și relații semnificative. Majoritatea celor care încearcă să obțină o bucată din acea “plăcintă” de 13 miliarde de dolari sunt bine intenționați și oferă perspective, strategii și instrumente care îi pot ajuta pe oameni să găsească ceea ce caută.

Problema este că schimbarea nu este ușoară. De fapt, este incredibil de greu până la punctul în care majoritatea oamenilor care încearcă să facă o schimbare pozitivă semnificativă în viața lor eșuează, iar mulți alții nici măcar nu încearcă, de teamă că nu vor reuși și se vor demoraliza mai mult. Dacă schimbarea ar fi ușoară, fiecare s-ar schimba în felul în care își dorește și și-ar putea economisi partea din acea bucată de 13 miliarde de dolari.

Este ușor să dai vina pe oameni pentru că sunt slabi, nemotivați, indisciplinați, leneși sau lipsiți de voința de a se schimba. Și putem la fel de ușor să dăm vina pe culturile noastre, populară și de consum, care conving oamenii că schimbarea este ușoară dacă doar ești dispus să plătești pentru acea carte, podcast, curs online sau life coach. Dar cred că există ceva mult mai fundamental în încercările noastre de a face schimbări pozitive în viața noastră.

Evoluția nu prea se “pupă” cu evoluția personală

Incapacitatea noastră și, de fapt, rezistența noastră la schimbare este cauzată de ceva mult mai elementar pentru umanitatea noastră, și anume, evoluția. Evoluția și evoluția personală, pur și simplu, nu converg. Această afirmație ar putea părea contradictorie, deoarece evoluția înseamnă schimbare. Implică efectuarea de schimbări care ajută toate creaturile să se adapteze la mediul lor în continuă schimbare, crescând astfel șansele lor de supraviețuire.

Acest lucru ar putea funcționa la nivel mai larg de specie și la nivel individual fiziologic, dar nu funcționează atât de bine în moduri care să ne încurajeze evoluția ca ființe simțitoare și sentimentale. De fapt, atunci când încerci să devii cea mai bună versiune a ta, încerci să reziști nu numai la 250.000 de ani de evoluție umană, de când am devenit oficial Homo Sapiens, dar și la miliardele de ani de evoluție de când am ieșit din noroiul primordial și am început să trăim pe un teren solid.

Evoluția s-a înrădăcinat în noi și în toate creaturile vii, instinctul de supraviețuire, care are drept scop să ne asigurăm că vom continua să trăim, să procreăm și să ne înmulțim specia. Instinctul nostru de supraviețuire este compus dintr-un număr de mecanisme care au funcționat foarte bine, pentru a ne ajuta să supraviețuim peste acești mulți eoni. Dar tocmai acele mecanisme fac atât de dificil să evoluăm ca oameni în căutarea celui mai bun sine.

De-a lungul miliardelor de ani de evoluție, atât ca animale, cât și ca oameni, instinctul nostru de conservare ne-a asigurat supraviețuirea, reducând amenințările la adresa vieții noastre și încurajând echilibrul și confortul. Evoluția a creat în noi trei stări pe care le trăim ca o amenințare la adresa supraviețuirii noastre – nefamiliaritatea, imprevizibilitatea și lipsa de control. Pe acestea căutăm să le evităm pentru că, în vremurile primitive, când am experimentat aceste trei stări, moartea era, cel mai probabil, inevitabilă.

Acum, înaintând în timp până în prezent, acestea sunt însăși calitățile pe care le simțim atunci când ne gândim să facem un fel de schimbare în viața noastră, fie internă (de exemplu, reexperimentarea amintirilor dureroase, a fi optimist) sau externă (de exemplu, o căsătorie, schimbarea locului de muncă). Schimbarea, adică ceva nou și diferit, prin definiție, provoacă aceste trei stări pe care am evoluat pentru a le evita. Noi, oamenii, ne putem menține sentimentele de familiaritate, predictibilitate și control, rămânând în zona noastră de confort, atenuând riscurile și evitând emoțiile negative. Aceste stări, care au fost atât de vitale pentru supraviețuirea noastră ca specie, ne împiedică să evoluăm ca oameni și să devenim cea mai bună versiune a noastră. Cu alte cuvinte, pentru ca noi să creștem ca oameni, trebuie să rezistăm la miliarde de ani de evoluție și să îmbrățișăm aceste trei stări care au fost atât de fundamentale pentru supraviețuirea noastră.

Un alt „instinct” se îmbină frumos cu evoluția personală

Din fericire, există o altă unitate care a evoluat în noi, care este mai aliniată cu dorința noastră de a evolua în cele mai bune versiuni ale noastre și care poate acționa ca o contrabalansare la instinctul nostru de supraviețuire. Oamenii de știință evoluționiști spun că acest impuls este genetic, a fost prezent pentru cea mai mare parte a existenței umane și este evident în toate culturile. Îl numesc „instinctul de prosperitate”, în centrul căruia se află curiozitatea, interesul pentru explorare și dorința de a depăși ceea ce este confortabil și familiar.

Astfel, instinctul de prosperitate ne determină să creștem și să “înflorim”, să ne împingem în afara zonei noastre de confort, să ne depășim limitele percepute de noi înșine, să vedem de ce suntem cu adevărat capabili și să gândim, să simțim și să trăim viața în cel mai semnificativ, împlinit și vesel mod. În concluzie, prosperitatea înseamnă să vrei să fii mai bine, să te simți mai bine, să faci mai bine și să trăiești mai bine. Instinctul de prosperitate face posibil – deși încă foarte dificil – să ne schimbăm și să evoluăm.

Așadar, instinctul de prosperitate este ceea ce i-a condus pe oameni spre toate evoluțiile și realizările care i-au adus acolo unde sunt astăzi. La scară mare, acest instinct ne-a determinat să ne explorăm planeta și dincolo de asta, să descoperim și să explicăm care au fost misterele lumii noastre și să inventăm tehnologii care ne-au condus la viața în lumea modernă. La nivel personal, instinctul de prosperitate ne-a obligat să urmăm o educație, să urcăm munți, să învățăm instrumente muzicale și să ne provocăm pe noi înșine într-o multitudine de moduri din punct de vedere psihologic, emoțional, spiritual și fizic.

Evoluția ne-a oferit un set de emoții care ne ajută să supraviețuim, fie că sunt emoții neplăcute, cum ar fi frica, frustrarea și mânia, fie emoții plăcute, inclusiv dragostea și speranța. Evoluția ne-a insuflat și un alt set de emoții care ne alimentează dorința de a prospera: inspirație, entuziasm, mândrie, satisfacție, admirație și curiozitate. Acestea sunt emoțiile pe care le simțim atunci când încercăm să prosperăm în viața noastră și ne încurajează să continuăm să ne angajăm în experiențe de prosperitate.

Provocarea cu instinctul de prosperitate este că este subordonat instinctului nostru de supraviețuire, din simplul motiv că nu putem prospera decât dacă supraviețuim. Dintr-o perspectivă evolutivă, supraviețuirea a fost mai importantă, deoarece mediile în care am trăit în trecut erau destul de ostile (de exemplu, vreme caldă sau rece, apă și hrană limitate, animale răpitoare, triburi rivale), ne impunea mai întâi să evoluăm în moduri care ne-au asigurat capacitatea de a supraviețui în acele împrejurimi dificile.

Dar, odată ce oamenii au fost capabili să supraviețuiască satisfacându-și nevoile de bază, instinctul de prosperitate a câștigat teren. Probabil că nu este o surpriză atunci că, în ultimii 50 de ani, pe măsură ce viața în lumea dezvoltată a devenit mai stabilă, sigură și confortabilă, pur și simplu supraviețuirea nu a mai fost o preocupare semnificativă pentru majoritatea dintre noi. Pe măsură ce instinctul de prosperitate a ieșit în prim-plan pentru mulți dintre noi, dorința de a face mai mult decât de a supraviețui s-a mărit și, deloc surprinzător, industria de evoluție personală a profitat, în mod natural, de această nevoie în creștere și a înflorit, pe măsură ce am căutat modalități de a prospera.

Dar te poate și manipula. Industria de auto-ajutorare se așteaptă să atingă o valoare de piață de 14 miliarde de dolari până în 2025. Dacă te uiți la datele culese de World Happiness Report pe parcursul ultimului deceniu, poți urmări tendințele statutului țărilor individuale în sistemul lor de clasare. Sistemul pe care își bazează rapoartele are în vedere șase lucruri: venitul, speranța de viață, generozitatea, corupția, libertatea și sprijinul social.

Acum, cercetarea de piață arată că, la fel ca orice altă industrie, pandemia a afectat câștigurile generale ale industriei de auto-ajutorare. În ciuda acestui fapt, industria încă acumulează 11,3 miliarde de dolari din ianuarie 2022 și se preconizează că va ajunge la 14 miliarde de dolari până în 2025. Este logic ca, pe măsură ce fericirea generală scade în America, suma de bani pe care oamenii o cheltuiesc încercând să devină mai fericiți ar crește – într-o anumită măsură. La un anumit moment, trebuie să ne întrebăm: de ce nu a funcționat niciunul dintre aceste sfaturi?

Ei bine, sincer, dacă ar fi funcționat, atunci banii ar înceta să mai curgă. Dacă primul tău bestseller este o carte de auto-ajutorare, fanii te vor căuta pentru sfaturi suplimentare, ceea ce înseamnă o altă carte, ceea ce înseamnă mai mulți bani și așa mai departe. Ar fi un dezastru de marketing să continui o carte de succes despre auto-ajutorare cu o epopee Sci-Fi. La urma urmei, nu vrei să vinzi stadioane de oameni care vor să audă ce ai de spus?

În final, nu cred că este ceva în neregulă cu tehnicile de personal growth. Toată lumea are acel ceva, cu siguranță, poate face mai bine în viață, dar hrănirea mașinii înfometate de bani, care este industria de auto-ajutorare, contribuie, în cele din urmă, de multe ori, la nefericirea noastră. Cred că există sens în a ne lărgi orizonturile și a explora viziuni alternative despre viață. Chiar dacă ești adeptul stoicismului, ca o metodă de a privi viața, chiar dacă ai alte tehnici, totul pornește din interiorul tău. Unii oameni găsesc confort în religie, alții găsesc mângâiere în agnosticism, unii chiar o găsesc în nihilism. Tot ce spun este să ai grijă la ustensilele pe care le cumperi pentru a evolua personal.